Pompei – Orasul Ingropat sub Cenusa care Spune o Poveste

Pompei este un vechi oraş roman, situat apropiere de Napoli in regiunea Campania. In urma eruptiei vulcanului Vezuviu, în data de 24 august 79 d.Hr., oraşul a fost acoperit cu un strat gros de cenuşă vulcanică. In prezent el reprezintă un muzeu in aer liber.

Oraşul a fost ridicat de către osci (vechi trib italic), in secolul al i.Hr. Denumirea lui provine din cuvântul „pumpe”, care înseamnă in limba oscilor, „cinci”, fapt ce indică formarea urbei prin contopirea a cinci localitati. Impărţirea in cinci circumscripţii a rămas valabilă până in epoca romană. O altă teorie susţine că numele oraşului a provenit din cuvântul grecesc „pompe” (procesiune triumfală).

Pompei a avut o perioada de maximă prosperitate după sfârşitul secolului I până la distrugerea sa, in anul 79 d.Hr. În oraş se regăseau construcţii tipice romane. Forumul din Pompei era un centru politic, economic şi religios; Bazilica servea drept piaţă acoperită, ulterior ea a devenit edificiul judecătoriei; Templul lui Jupiter, fiind principalul locaş de cult din Pompei, se inălţa in partea de nord a Forumului. Aici, podeaua era pavată cu lespezi de piatră in formă de romb, creand efectul cuburilor tridimensionale.  În subsol se găsea tezaurul.

In oras au fost construite două teatre. Cel mic, acoperit, era denumit şi Odeon. Tot aici, se regăseau un amfiteatru şi 3 terme mari. S-au păstrat, de asemenea, multe locuinţe si magazine, purtând numele proprietarilor, a operelor de artă remarcabile sau a personalităţilor ilustre ale vremii.

Teatrul Mare din Pompei
Teatrul Mare din Pompei

Pereţii caselor bogate şi al clădirilor publice erau decorate cu fresce şi mozaicuri. Oraşul intâmpinase dificultăţi in alimentarea cu apă incă din timpurile străvechi. Aici, pânza freatică se găsea la o adâncime de aproximativ 39 de metri, de aceea existau foarte puţine fântâni. Problema era parţial rezolvată prin amenajarea, in aproape fiecare casă, a impluviilor – bazine pentru colectarea apei de ploaie. Deficitul de apă a luat sfârşit odată cu construirea unui apeduct (cea mai mare parte a acestuia se afla sub pământ), in perioada domniei  impăratului August. La apeduct au fost racordate doar casele celor mai bogati orăşeni, ceilalţi continuând să ia apă din fântâni.

Caius Cornelius Tacit scria in „Anale” despre un mare cutremur, care a avut loc in data de 5 februarie, anul 62 d.Hr., şi care a produs daune considerabile orasului, practic toate clădirile fiind afectate, intr-o oarecare masură. Majoritatea edificiilor au fost reparate, dar unele au păstrat urmele deteriorării, până la distrugerea orasului, in anul 79.

Erupţia Vezuviului a început în ziua de 24 august a anului 79 şi a durat toată ziua şi toată noaptea. Această informaţie a fost găsită în manuscrisele lui Pliniu cel Tânăr. Vulcanul a nimicit trei oraşe – Pompei, Herculaneum, Stabie, dar şi câteva localităţi mai mici. Săpăturile arheologice au demonstrat că oraşele s-au conservat aşa cum erau în momentul eruptiei. Sub stratul de cenuşă, gros de câţiva metri, au fost descoperite case cu mobilier intact, oameni şi animale care n-au reuşit să se salveze. Puterea eruptiei a fost atât de mare, încât cenuşa a ajuns până în Egipt şi Siria.

Ultima zi a Pompeiului. (pictura de K. Briulov), 1833
Ultima zi a Pompeiului. (de K. Briulov), 1833

Din cei 20 000 de locuitorii, au decedat aproximativ 2.000 de oameni, rămăşiţele lor au fost găsite în clădiri, pe străzi, şi în afara oraşului. Majoritatea locuitorilor au reuşit să părăsească Pompeiul înaintea catastrofei. Printre victimele eruptiei s-a numărat şi Pliniu cel Bătrân care, din interes ştiinţffic, s-a apropiat de Vezuviu pe un vas, pentru a observa erupţia de aproape, dar a nimerit zonă care a fost lovită de dezastru – oraşul Stabie.

Statuie funerară găsită in ruinele de la Pompei
Statuie funerară găsită in ruinele de la Pompei

Ruinele Pompeiului au fost descoperite intâmplător, la sfârşitul secolului al XVl-lea. Oraşul, aflat la o distanţă de 9,5 kilometri de craterul vulcanului şi la 4,5 kilometri de poalele muntelui, a fost acoperit de la început, cu un strat de fragmente de piatră ponce şi cenuşă vulcanică. Această masă a fost udată de o ploaie torenţială şi s-a transformat în noroi, care ulterior s-a uscat, formând un strat compacţ, cu grosimea cuprinsă între 1,5 şi 6 metri.

In anul 1592, arhitectul Domenico Fontana, construind canalul de la râul Sarno, a găsit o parte din zidul oraşului.

În anul 1689, în timpul constructiei unei fântâni, au fost descoperite ruinele unei clădiri antice, pe care se afla inscripţionat cuvântul “Pompei”.  Atunci se credea că aceasta este vila lui Pompei cel Mare. Săpăturile au început abia în anui 1748, sub conducerea căpitanului Alcubierre, care era sigur că oraşul găsit este Stabie.

Reconstrucţia unei case în Pompei, 1891
Reconstrucţia unei case în Pompei, 1891

Lucrările principale se efectuau în Herculaneum. In Pompei au fost excavate doar trei loturi, care nu aveau legătură între ele. Alcubierre era interesat doar de obiectele ce aveau valoare artistică, trimiţându-le la Muzeul Regal din Portici. Celelalte lucruri găsite erau distruse.  Această practică a fost intreruptă datorită protestului unor cercetători.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *